Interviu cu un matematician, unul din cei mai importanti oameni din IT-ul romanesc

Si nu numai

In ziarul Adevarul este un foarte interesant interviu cu Florin Talpeş, matematician de profesie, proprietarul firmei Softwin, firmă care produce antivirusul Bitdefender, unul din cele mai bune produse de pe piaţa mondială.

Florin Talpeş (56 de ani) povesteşte cum a renunţat la cursurile la zi din liceu, deşi fusese premiant în fiecare an, şi cum a început, cu 300 de dolari, o afacere care a pus România pe primele poziţii în topul celor mai buni informaticieni.

Dacă n-ar fi şeful celui mai cumpărat produs românesc la nivel internaţional, dacă n-ar fi nici cel mai de succes antreprenor din industria IT&C şi nici cel mai priceput dansator de standard de la categoria „Seniori 3“, ba chiar şi de la categoria „Seniori 2“, Florin Talpeş ar putea fi, cu uşurinţă, unul dintre cei mai buni jucători de poker. Se spune, în anumite redacţii, printre reporterii care merg cu CV-ul în mână la interviurile cu Florin Talpeş, că „industriaşul“ de la Bitdefender n-a fost văzut niciodată zâmbind. Iar acesta nu este un mit, căci Florin Talpeş păstrează aceeaşi sobrietate fie că vorbeşte despre muzica populară din Ţara Moţilor, fie că povesteşte despre prima afacere, când s-a „asociat“ cu un prieten să cumpere o ie românească pentru francezii de la „Science et Vie“, fie că vorbeşte despre neurastenie, teoria criticii literare, spionaj, prelucrarea informaţiilor şi industria IT&C, în general. Şi, în tot acest timp, se concentrează asupra hârtiei albe pe care-şi structurează cu atenţie chiar şi amintirile!, să fie cât mai clare, OK?, înţelegeţi?
 

[...]
Eu am fost pionier, am fost şi UTC-ist. Membru de partid am reuşit să ajung – acolo chiar m-am luptat – în ’83, pentru că ştiam că nu puteai să-ţi iei doctoratul dacă nu eşti membru de partid.
 

[...]

Cum aţi ales Facultatea de Matematică?

Am ales, de fapt, Matematica, înainte de admitere. Eram pregătit să dau la mai multe facultăţi, pentru că mie îmi plăceau ştiinţele. Atunci, însă, cred că a fost influenţa unui alt profesor de matematică, Mitică Clonţa, dirigintele surorii mele. El m-a trimis către Matematică, la Bucureşti. Ţin minte că am dat examenul oral de admitere cu doi matematicieni geniali, Ciprian Foiaş şi Nicolae Dinculeanu. Am făcut facultate patru ani, după care am făcut specializare în teoria operatorilor – domeniu în care românii încă au una din primele cinci şcoli din lume. Jurnalul românesc de teorie a operatorilor, „General Operator Theory“, este cel mai reputat jurnal din lume. E românesc! Aşa bună e şcoala românească de matematică? Vă dau un exemplu: când eram la specializare, am fost la o conferinţă la Timişoara. După conferinţă, seara, erau şi invitaţi străini, giganţi ai matematicii. La un moment dat, unul comandase peşte şi vin alb. Venise peştele, dar vinul nu venea. A tot cerut în engleză, dar ospăratul nu îi aducea. La un moment dat, i se adresează într-o română stricată să-i aducă vinul. Noi am rămas cu gura căscată.

De unde ştie română?!

La universitatea lui din SUA era un grup de matematicieni români care, atunci când se înfierbântau discuţiile, o dădeau pe română. El, ca să poată să urmărească discuţia, a început să înveţe româna. Aşa de puternici erau românii din mediul acela. Am avut şansa să fac una dintre cele mai bune facultăţi pe care era posibil s-o fac în vremea aceea.


În anii ’60, nu erau decât 12 ţări în toată lumea, printre care şi România, care produceau calculatoare de generaţia a III-a, bazate pe siliciu. Cum se putea întâmpla asta? Pentru că aveam o şcoală de matematică şi o şcoală politehnică foarte puternice.


La sfârşitul anilor ’60, a existat o strategie de informatizare a României, când s-au creat facultăţi de informatică, licee, institutte, platforme industriale. Am spus de 1.000 de ori acest lucu: în 1957, România era una din singurele 8 ţări care au avut capacitatea de a proiecta şi a constri un calculator electronic. Eram în avangardă.

Citeste mai mult: adev.ro/mlxajy