Gottfried Wilhelm Leibniz

Matematician german, celebru pentru calculul infinitezimal

Gottfried Wilhelm Freiherr von Leibniz (1 iulie 1646, Leipzig - 14 noiembrie 1716, Hanovra) este fiul unui avocat și profesor la Universitatea din Leipzig. Tot aici își începe și studiile. Obține titlul de Doctor în Drept in 1666.

Matematicianul german Gottfried Wilhelm Leibniz ocupă un loc important în istoria filosofiei. El a fost, alături de Rene Descartes şi Baruch Spinoza, unul dintre marii raţionalişti ai secolului al XVII-lea, iar munca sa a anticipat logica modernă şi filosofia analitică. Ca mulţi alţi mari gânditori de dinaintea lui şi de după el, Leibniz a avut o copilărie prodigioasă şi a încercat mai multe domenii.

Dar, între munca sa în filosofie şi logică şi munca sa zilnică de politician şi reprezentant al camerei regale din Hanovra, Leibniz şi-a găsit timp pentru matematică. El a fost, probabil, primul care a folosit noţiunea de funcţie pentru a definii conceptul geometric derivat dintr-o curbă şi a dezvoltat sistemul de calcul infinitezimal, independent de contemporanul său, Sir Isaac Newton. El a revitalizat o metoda mai veche de rezolvare a ecuaţiilor folosind matrice, a inventat o maşină de calcul fiind astfel, pionier în folosirea sistemului binar. Alături de Newton, Leibniz este considerat întemeietorul Analizei Matematice.

Ca şi Newton, Leibniz a fost membru al Societăţii Regale din Londra. In jurul anilor 1670 (un pic mai târziu decât Newton), Leibniz a dezvoltat un sistem similar de calcul. Într-o perioada foarte scurtă (de aproximativ două luni) el a dezvoltat o teorie completă de calcul diferenţial şi calcul integral.

Spre deosebire de Newton, el şi-a publicat lucrarea şi astfel, Europa a auzit pentru prima dată de calcul de la Leibniz, în 1684, şi nu de la Newton care nu a publicat nimic pe această temă până în 1693. Societatea Regală din Londra a dat credit descoperirii calulului diferenţial lui Newton dar lui Leibniz prima publicare. Iar mai tarziu l-a acuzat pe Leibniz de plagiat.

În mod ironic, Leibniz a trimfat în cele din urmă, folosindu-se notaţiile sale în calculele scrise şi nu cele ale lui Newton.

Mai mult, Leibniz a redescoperit o metodă de aranjare a ecuaţiilor liniare într-un tablou, care asăzi se numeşte matrice, şi care poate fi manipulată astfel încât să găseşti o soluţie. O metodă similară fusese descoperită de matematicienii chinezi cu 2000 de ani mai  înainte dar între timp se pierduse. Leibniz a pavat calea pentru munca de mai târziu în domeniul matricelor şi a algebrei liniare a lui Carl Friedrich Gauss.

Leibniz este considerat unul dintre cei mai importanţi logicieni alături de Aristotel, George Boole şi Augustus de Morgan.

În fizică, Leibniz a introdus noțiunea de "forță vie" (mv²) ca măsură a mișcării (energia cinetică), diferită de cea de "cantitate de mișcare" (mv) (Impuls, cum îl numim azi), premergătoare noțiunii moderne de energie.

Bibliografie: www.wikipedia.com, www.storyofmathematics.com, www.famousmathematicians.com