Gheorghe Țițeica

Matematician român (1873 - 1939)

Gheorghe Țițeica este unul dintre cei mai cunoscuți matematicieni români. A fost matematician și pedagog. Unul dintre profesorii săi a fost Spiru Haret, despre a cărui viață va și scrie mai târziu. S-a remarcat în cadrul geometriei diferențiale fiind unul dintre creatorii geometriei centroafine. El a introdus noțiuni noi cum ar fi suprafața Țițeica și curba Țițeica.

El este autorul Problemei piesei de 5 lei, cunoscută ca Teorema lui Țițeica.

Țițeica a fost profesor la Universiatea București, la Școala Politehnică din București, a fost membru al Academiei Române și al mai multor academii străine. E Doctor Honoris Causa al Universității din Varșovia.

S-a născut la Drobeta Turnu Severin in 1873, la 4 octombrie. A urmat școala primară în orașul natal, iar liceul la Craiova la Școala Centrală, actualul Liceu Carol. A publicat în revista școlii în timpul liceului. Acesta fiind debutul unui foarte prolific autor de mai târziu.

A urmat apoi facultatea la București. Studiile superioare le-a început în anul 1892 la Școala Normală Superioară și la Universitate, Facultatea de Științe, secția Matematică.

În anul 1895 devine profesor suplinitor la Seminarul Teologic Nifon din București.

În anul 1897 a început studiile la Școala Normală Superioară din Paris, care este și astăzi un foarte important centru pentru învățământul matematic superior.

Este unul dintre cei care au înființat revista Gazeta Matematică alături de  Ion Ionescu, A. Ioachimescu și V. Cristescu. Despre Gazeta matematică nu trebuie să mai amintim că apare și astăzi. Împreună cu G. G. Longinescu înființează revista Natura. El era un împătimit al drumețiilor montane și obișnuia să cânte la vioară.

 Datorită lucrărilor sale de Geometrie diferențială devine celebru în lumea științifică și primește recunoașterea internațională. În ziarul Adevărul scrie ca "înaintea lui Ţiţeica şi alţi români publicaseră lucrări remarcabile în periodicele din Occident. Întorşi în ţară însă ei n-au mai continuat aceste lucrări, sub cuvânt că la noi nu sunt condiţii prielnice pentru aceasta. De obicei doctoratul era sfârşitul preocupărilor ştiinţifice, un titlu necesar pentru ocuparea unei funcţii superioare. Ţiţeica a rupt această tradiţie, continuându-şi lucrările în ţară şi ajungând unul dintre cei mai mari geometri ai lumii".

 Moare în 1939 la București în plină activitate științifică.