Asistăm de ani de zile la creşterea de facto a analfabetismului īn şi prin şcoala romānească. Nu exagerez, vreo jumătate din cei care īmi scriu din ţară zilele astea, unii publicişti celebri, despart ţi" de la persoana a doua plural a verbului, de genul Da-ţi-vă seama măcar īn ceasul al doisprezecelea că intoleranţa dvs faţă de Băsescu a adus la putere un monstru mult mai mare", sau Mă bucur că da-ţi dreptate unei afirmaţii de mult făcută de mine pe blogul meu personal". Ei, cine poate rezista unor asemenea mesaje! Merită toată lauda corectoarele de la gazetele intelectuale care duc īn spatele lor povara din ce īn ce mai grea a unei generaţii de publicişti tineri semialfabetizaţi. Eu nu am văzut asemenea patologie ortografică la īnceputul anilor nouăzeci. Nu mai vorbesc de stil, a devenit excepţional să găseşti pe cineva sub 35 de ani care să poate să scrie fluent, eu am căşunat pe d. Stanomir cu Saltul către viitor al revoluţiei este anticamera unui viitor populat de rebuturi şi gesturi prometeice eşuate", dar fenomenul e foarte răspāndit. Subiectele de anul acesta la bacul de limba romānă, proba olimpică", sună aşa Menţionează 2 mărci lexico-gramaticale ale subiectivităţii prezente in textul citat.". Nu mai īntreb ce īnseamnă olimpic la romānă, mi se pare cam oximoronică exprimarea, olimpic fiind un atribut universal, ori dacă īnţeleg bine aici īn finală sunt romānii cu romānii. Dar ce gen de competenţe are cineva care aplică această cerere de examen la un poem de Nichita Stănescu? Credeţi că o să ia prix Femina étranger sau premiul pentru scenariu la Cannes ? De aia nu iau nimic. Aşa, anecdotic, vă pot spune că frate-meu părea o cauză cu totul pierdută la 18 ani pentru orice formă de literatură, şcoala reuşise, cu Despot Vodă şi subiectele īnvăţate pe de rost la BAC, să īl īndepărteze cu totul. Noroc, dacă pot spune astfel, că o hepatită la 19 ani l-a scos din circuitul sportiv vreun an şi profitīnd că nu avea ce face i-am dat un Vonnegut jr. A mers. Am trecut apoi la Castelul lui Kafka. A mers şi asta. Pe urmă un Salinger. Pe urmă Crimă şi pedeapsă. Şi aşa, īncet-īncet, am făcut īn doi ani un cocktail neortodox, circumscris de gustul lui la un spaţiu istoric foarte restrīns din istoria literaturii, cu un mare grad de abstracţie, dar una understated, cum se spune īn engleza mai bogată ca romāna, care au făcut ca la 21 de ani Cristi să parcurgă destule titluri fundamentale şi să dezvolte un stil literar propriu, cel mai īndatorat, probabil, Americii lui Kafka, romanul pe care l-a īnvăţat pe de rost, adică un stil minimalist īn care īnsă şi cel mai banal fapt pare să aibă semnificaţii ascunse. Asta l-a făcut un autor popular la Opinia studenţească, unde l-am dus mai tīrziu. Mulţumesc Facultăţii de limbă engleză din Iaşi că nu a stricat cu nimic acest stil, le-ar fi venit greu avīnd īn vedere că nu petreceau timpul citind Shakespeare sau Milton cu studenţii, ci făcānd lingvistică avansată, din aceea care se uită a doua zi după examen. Enfin, totul a fost un accident istoric, şi nu mă īndoiesc că tinerii educaţi de acad. Eugen Simion şi compania după mari eforturi vor lua premiul pentru aspiraţii Nobel nesatisfăcute timp de un secol - dacă nu se descurajează. Am uitat să spun că sub ministeriatul lui Cătălin Baba s-a dus la bun sfīrşit campania SAR de introducere a literaturii universale īn programa de liceu. De mai multe ori m-am plīns colegului meu Cristi Hatu, devotatul promotor, că această campanie, iniţiată de nişte părinţi disperaţi cu calitatea īnvăţămīntului, e absurdă, că trebuie să facem o singură campanie pentru democratizat programa, şcolile să abordeze cīt mai variat literatura şi noi să controlăm doar competenţele de exprimare şi limbă a elevilor la absolvire prin teste standardizate. Ca să vedeţi cum e Romānia, succesul a constat īn a recunoaşte că de fapt asta e deja posibil, nu scrie nicăieri că e interzis. Spectrul bacalaureatului şi al subiectelor unice absurde scrise de industria de meditat face ca nimeni să nu aibă curaj să abordeze mai liber programa şi să predea literatură universală. Că veni vorba, am aflat că la cea mai prestigioasă catedră de romānă din străinătate, la School of Slavonic Studies de la UCL, Londra, Făclie de Paşte de Caragiale e dintotdeauna īn programă. Numai la noi o evităm cu grijă.
Citeste intreg articolul aici:
