Forum matematică


Interviu cu matematicianul Preda Mihăilescu

Admin
Vizitator
2013-03-09 01:10:55

Un excelent interviu cu Preda Mihăilescu este prezentat in ziarul Adevărul şi pe site-ul www.adevarul.ro.


Preda Mihăilescu este cel care, acum zece ani, a demonstrat Conjectura lui Catalan, o problemă la care oamenii s-au tot gândit începând din secolul XIX. Dacă ar mai fi avut vârsta până la care putea să o primească, probabil că ar fi fost recompensat cu Medalia Fields, echivalentul Nobelului în matematică. Acesta este al doilea interviu pe care Preda Mihăilescu îl dă presei din România.


Începem, domnule profesor?
Nu mai bine luăm două beri înainte?
Bine, luăm (n.r. – eu comand un „Carlsberg”, profesorul o „Corona”). Domnule profesor, aţi plecat din România în 1973, când comunismul…
Şi acum o să mă întrebi ce părere am eu despre comunism? Uite, nu răspund la aşa ceva. Am fugit cum am putut, cu comunismul m-am bătut cum am putut – în mine şi în lume. Acuma i-a trecut ceasul, acuma sunt kleptocomunistii, comunismului să-i fie ţărâna uşoară. Eu pot să încerc să vorbesc de evoluţia mea.
Aveaţi 18 ani. Ştiaţi deja că nu puteaţi trăi aici?
Da.
Ce vă lipsea? Nu vă lăsau să ascultaţi Led Zeppelin?
Nu, măi dragule, făceam ceaiuri, ascultam Led Zeppelin, dar aveam sentimentul


acesta că nu pot să mint, înţelegeam cum se profilează oamenii şi îmi era ... incompatibil, ca o reactie imunologică. Contextul mă rejecta, şi eu pe el, de asta am plecat. A fost şi şocul tezelor din iulie ‘71. Înţelegeam ce urmează. Am decis să plec şi să suport consecinţele. Treceam dintr-a 11-a în a 12-a în vara aia. Am plecat legal şi nu m-am mai întors. Asta a fost.
Şi cum aţi trăit? Eu dacă mă duc acum la Zurich, mor într-o săptămână, dacă nu am nimic asigurat.
Fii serios! Cum să trăiesc? M-au pus la întrebari, mi-au dat drept de munca, apoi azil, am muncit la gară, apoi m-au ajutat apropiaţi ai familiei să intru la şcoală în plin semestru, am primit un stipendiu de 500 de franci, mă gospodăream. Aveam o garsonieră de la acea prietenă a părinţilor mei. Era ca o celulă, aşa, dar eram liber. Nu dormeam prin cavouri, exista mereu un drum – mai greu când există prea multe!
Ce aţi muncit la gară?
Am fost încărcător de bagaje, paznic de noapte şi am muncit la dat zăpada. Asta se putea acolo, şi îţi faceai un ban de buzunar, pe care eu încă îl număram în lei, şi era măreţ! Dar la pâine, îmi cereau franci. Nişte chiţibuşuri, care sunt însă primele amintiri ale emigraţiei, alături de primele impresii din şcoală, privirile speriate ale celorlalţi şi ale profesorilor, prima notă proastă, urmata pe urma de succese si elogii – gen „mamă, maimuţa ştie să vorbească!”, doar la modul sobru. Şi de bucuria depăşirii barierelor invizibile, una câte una – fiecare deschizând acelaşi orizont ca pe unul nou, mai viu şi mai colorat.


Câte interviuri aţi dat pentru presa română?
Ăsta e al doilea.


Nu e prea puţin?
Nu ştiu. Ce exact presupui că ar trebui să ştie lumea de mine şi din ce pricină?


Pentru că sunteţi un exemplu.
Da? Şi ce exemplu vrei tu să iei de la mine? Eu aş prefera, dacă reuşim în acest dialog, să îţi spun ceva care să poată folosi şi dă de gândit la cât mai mulţi – persoana mea poate să se strecoare in acsete gânduri. În ultimă instanţă, persoana mea poate să îmi fie şi egală.


 


Intregul interviu este aici: http://adevarul.ro/news/societate/preda-mihailescu-vrei-pleci-nu-ma-nu-iei--cum-asa-ceva-1_513a384f00f5182b85e4bf49/index.html

alina
Vizitator
2018-12-17 23:27:57

Cata sinceritate ! Stima !!!

  ^ Sus
  Răspunde | Subiect Nou

 

Forum

...
 

Noutăţi

 

Daca vreti sa ne dati o idee scrieti-ne la opinii@mateonline.net

Vă mulţumim!'

 

Avem nevoie de o donaţie mică